panta rhei
n-am să sper ceea ce voi reuşi
n-am să spintec cuvintele
mai câţiva bani câteva gânduri
şi un ochi pe care mi-am schimbat dintele
nu te mai caut nu te mai găsesc
anotimpul putrezeşte în amintire
peste lumea care vrea absolutul
arunc o privire
cătălin mîinescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E asa de cald..
RăspundețiȘtergereCurge iarna prin noapte.
Te mai asteapta gandul nebun....
Cum am vrut vesnic ce nu se poate?
Te simt aproape,singuratate
Nimic de tine nu ma desparte
Doar naruite ziduri de fum..
:)
Antonela( acum Nae)
Ma bucur pentru voi trei. Am sa iti citesc in continuare poeziile.Eu nu mai scriu..
talentele pure se nasc mereu,sau poate in timp...in anii 68-69???, s-a nscut unul, la Bals-Olt...
RăspundețiȘtergere