destin
şi dorul cu orizonturile toate reci
şi clipa peste care te apleci
şi aripa în cerul fără mituri
copacul fără poame va fi făcut chibrituri
revoluţie
anotimpul a prins mucegai pe la margini
o creangă despuiată zgârie luna
ultimul romantic dispare în spasme
iată adevărul iată minciuna
***
dar lasă-mă să mai încerc un mit
ţi-e carotida prea surâzătoare
şi-n loc de aripi mi-a crescut un zid
pe care tu îl vezi dar nu te doare
căci sunt şi cel ce e şi cel ce vine
şi nu aduc nimic din ce nu e
un mit cuminte fără rău sau bine
şi nimeni n-o să afle pentru ce
(poezii pe care le-am scris acum douăzeci şi ceva de ani...)
marți, 31 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Buna ziua, am fost atras de poemele publicate fiind mare consumator ! Dar va scriu pentru a va intreba daca puteti scana cartea postala cu podul din Bals intr-o rezolutie mai buna !
RăspundețiȘtergerecu stima
ET
Putem sta de vorba despre asta... Să înţeleg că vă preocupă Balşul? Atunci chiar treuie să stăm de vorbă pentru că noi am lansat o campanie (este pe blogul Asociaţiei Culturale "Mâine") şi suntem în aşteptarea feed-back-ului. Aşadar, vorbim! NUmai bine!
RăspundețiȘtergerereflectii despre viata...si poezie buna...se spune ca unde-i minte-i si prostie...in cazul de fata,din cele citite,nu se adevereste vechea zicala romaneasca!?!?!?
RăspundețiȘtergerepoporul roman prea-intelept si in multimilenara-i traditie crestina, stie el ce stie, nu?
RăspundețiȘtergere