Gânduri de Păltiniş

Duduii Norica

I.
doar carul mare zgâriindu-şi
simbolul
pe un cer fără mituri

cum iarba îşi cântă verdele
pe un mormânt cald
strângându-se lacrimi
într-un colţ
de zâmbet

şi un drum spre neant
deşi viaţă
deşi frumuseţile se numără în clipe
duduie norica
duduie norica

II.
când durerea înverzită de o natură
prea grea
prea plină pentru colţul acesta de cer
şi o cameră mică
adăpostind marele
două-trei cărţi
două-trei gânduri

şi spiritul înaintea tuturor
deşi
prea puţin
de ce

III.
şi numai o dată gândul
şi apoi un drum către un nicăieri liniştit
ademenitor
poate cândva
a fost o casă în trecătoarea cu
nume de legendă
deşi

IV.
muzica unei nopţi
la focul dinlăuntrul firii
dinlăuntrul luminii înmugurite în
amintire
scrisorile pierdute în eternităţi
mici
ca şi râsul
unui colţ de univers virgin

Păltiniş, august 1988