Din ciclul „să se revizuiască, primesc!”

...şi-mi vine să zic: „Domnilor, vorbim ca să conversăm! Dacă nu schimbăm programa, halal reformă!”
Maimuţărim occidentul – vorba lui Goga – da’ programele ălora nu le vedem ?
I-am cerut unui prieten din „State” manuale de gimnaziu şi a râs de mine, dom’le. A zis că el, în anul întâi la facultăţile care au matematică, predă de la ecuaţia de gradul al doilea la integrale – pentru neavizaţi, exact materia noastră din IX-XII. Moldovenii nu fac analiză matematică în liceu. Iar franţujii, la probleme grele le trec pe ale noastre de la corigenţe.
Un român – elev în Spania – zice: „ăştia sunt proşti rău!” Nu sunt, aşa e programa lor. Iar corigenţi de-ai mei plecaţi în Franţa – aşa a fost conjunctura – nu numai că au intrat imediat în următoarea clasă dar au devenit premianţii lor. Adică faliţii noştri, premianţii lor!
Nu strigă nimeni?
Nu se întreabă nimeni?
„Cultură generală”, se auzi un glas de sus…
Ce cultură generală, frate? Dacă îţi cade Niagara în cap te lauzi că ai făcut duş?…
„Da, dar pe vremea noastră…”
pe vremea noastră erau alte vremuri. Şi n-aveam nici televizor, nici distracţie, nici droguri, nici profesori democraţi (adică având comportament democratic…), nici tricouri colorate, nici autocare pan-europene, nici multimedia, nici…
În schimb, câinii umblau cu producţii de 9 mii de kile la hectar în coadă, iar delicvenţii, dacă erau unul-doi în ţară şi aceia se recalificau la locul de muncă – unde colectivul îi susţinea sau îi critica, după caz.
Adică îmi amintesc remarca unuia dintre dascălii mei, în 1988, când a venit vorba despre seralişti: „dăm diplome de analfabeţi!”. Exagera un pic, poate…
Cert este că nici corupţia, nici mediocritatea, nici alte lucruri mici nu au fost o invenţie postdecembristă. Erau de toate dar nu se ştia!
Aşa că sunt alte vremuri. Şi la vremuri noi, programe noi!
„Dar cine face programele?” – se auzi vocea suavă şi temătoare a unui debutant care încă nu îşi face bagajele pentru Spania.
Păi, după cum sunt de stufoase, se pare că sunt făcute de nişte profesori care nu au mai predat de foarte mult timp sau care nu au fost niciodată la catedră.
Să ne fie iertată remarca dar credem că pe Amazon se scriu cărţile despre Amazon… Sau măcar să se ţină cont de părerea băştinaşilor…
Din când în când – dar atât de rar că nici nu-mi mai aduc aminte când s-a întâmplat ultima dată – ne vin nişte chestionare elaborate pe care le completăm şi le trimitem „mai sus”, de unde vor fi trimise „mai sus”. Oare, ajung undeva? Sau, dacă ajung, ţine cineva cont de ele? Sau sunt trimise doar cele care corespund, cele care conţin răspunsuri care nu supără pe nimeni şi nici nu implică vreo deplasare dintr-un birou în altul?… Sau, poate nu sunt trimise deloc! Sau se arhivează înainte de a fi deschise?…
Şi iar vorbim ca să conversăm!
Pentru că fraţilor, niciodată caravana nu s-a oprit la lătratul câinilor !
Şi mai este o problemă: într-un stat constituţional tânăr ca al nostru…