Liber, două vorbe despre navetă

Nu de mult am descoperit că naveta este un mod de viaţă!
Îmi amintesc de călătoriile mele periodice la Craiova, în adolescenţă şi de personajele ciudate întâlnite în tren, în orele de vârf, care se urcau, îşi găseau loc, închideau ochii şi se opreau din sforăit când trenul oprea în gara lor de destinaţie. Fix!
Apoi, de obiceiurile pe care le descoperi acolo: modul în care îţi odihneşti picioarele eliberate de tirania pantofilor (asta tot în tren era), improvizarea unei discuţii, antrenarea în ea a cât mai multor participanţi (brainstorming?). şi cât de bine te simţi când probezi existenţa a cel puţin unuia care îţi împărtăşeşte convingerile – în special cele care pun la zid proastele obiceiuri contemporane (în special ale tinerilor!), cele care înfierează faptele „celor certaţi cu legea” (expresie pe care încă o auzi pe la radio, de la câte un reporter ce şi-a făcut stagiul în alte vremuri…) sau cele care scot în evidenţă proverbiala rivalitate dintre cumnate, răutatea tipică a soacrelor şi consecinţele bine-cunoscute ale „facerii de bine”…
Se dezvoltă între timp o stare de confort, de linişte, de bucurie că există şi alţii care o duc rău sau chiar mai rău decât tine. Şi nostalgia – pufoasa, tentanta nostalgie – care, pe de-o parte te întristează, iar pe de alta te face să te simţi bine că ai fost cândva, demult, părtaş al unor minunăţii care nu s-au mai văzut…
Din acest registru, enumerăm (evident, fără pretenţii exhaustive!): „te lua dupe străzi şi te băga în făbrici”, „îţi dădea şi garsonerie”, „îţi dădea serviciu”, „ăl mai sărăntoc avea maşină”, „n-a avut el multe clase, da’ a condus o ţară!”, „de când a murit Ceauşescu, nici de văruit n-au mai văruit ăştia!”… Odată am auzit-o şi pe aia că „n-aveai ce mânca, da’ aveai bani”. Interesant.
Iată, deci câte în câte moduri poţi avea o reprezentare a navetei, cum aceasta îţi poate chiar schimba viaţa (într-un sens sau altul…).
Ca să nu mai vorbim de faptul că ajungi acasă şi ai ce povesti!
În plus, cât de băgat în seamă te simţi când consoarta îţi răspunde: „cum le ştii tu pe toate, bibicule!”.